Fructul Duhului Sfânt
Izvoarele ei sunt în adâncul fiinţei noastre spirituale. De aici porneşte sensul ei, cu tăria unei stânci de granit, ce trebuie să reziste oricărui curent de afară sau dinlăuntru. Devine mai capabilă şi mai de folos altora decât ei. Renunţă chiar la drepturile eiatunci cândpiatra ei de temelie e adevărul. Omul bun se aşează în centrul lucrurilor bune. Caută să cunoască adevărul aşa cum e, adică pe Dumnezeu care e însuşi Adevărul.
Bunătatea aste calitatea excepţională în viaţa unui creştin. Ea e împletită din cele mai frumoase şi mai valoroase virtuţi ale vieţii renăscute prin Duhul Sfânt. Bunătatea trebuie să curgă ca un râu din interiorul fiinţei noastre întocmaicum spune profetul Amos despre dreptate"Dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată".Amos 5:24
Pârâul e o apă care curge din inima muntelui, iar izvorul ţîşneşte încontinu şi limpede ca cristalul. Călătorul n-ar mai pleca vara din preajma lui răcoritoare.
Omul bun e la fel- nu te poţi despărţi de el. Sufletul lui emană calităţi noi. Inima lui, faţa lui, exprimă chiar şi fară cuvinte bunătatea veşnic curgătoare. Ruth nora Naomei mai bine să moară decât să se despartă de mama bărbatului ei regretat.Care e secretul acestei legaturi sufleteşti dacă nu bunătatea Naomei? Bunătatea lui Dumnezeu prin Fiul umple tot pământul. În cercul ei large cuprins şi cel mai păcătos om, tâlharul de pe cruce, femeia cananeancă , Maria Magdalena, Saul din Tars,etc. Sfera ei e nelimitată, iar epicentrul ei e un izvor ce nu seacă niciodată, în însuşi Creatorul, Singurul bun din Univers.
De aceia, ea mai este şi :
Miezul dragostei
Ori unde ne întâlnim cu razele blânde ale dragostei, atât de binefăcătoare sufletului nostru , focarul ei principal de unde emană, e bunătatea. Omul bun trăieşte numai în sfera dragostei. Nu poate fi nimeni bun fără dragoste, dar nici să-şi însuşească dragostea fără bunătate , căci acea dragoste va fi întotdeauna falsă. Cu asemenea dragoste ne întâlnim foarte adesea în lumea noastră iar razele ei nu dau mai multă căldură decît a lunii - "Dragostea e floarea care creşte pe tulpina bunătăţii" spunea Jean Finot.
Dragostea ne dă posibilitateasă trăim dincolo de noi, în Dumnezeu care este dragoste şi bunatate. Cu ea pătrundem tainele care fără puterile ei ne+ar rămîne pe veci închise Ea învinge totul. Ea poate totul. Ea vine odată cu trăirea în duh. Ea poartă haina purpurie a bunătăţii dar cu toate acestea nu se confundă una cu alta.Pe păşunea ei pururea verde şi mănoasă trăiesc toate virtuţile înalte , ca: blândeţea, mila, mângâierea, răbdarea a căror binecuvântare e răspândită prin iubirea de aproapele, facerea de bine, şi îndelunga răbdare.
Omul bun e şi blînd , are un suflet fin, catifelat. Cuvântul lui e mlădios şi niciodată dur. E ca un fagure de miere, dulce pentru suflet , sănătos pentru oase...Prov. 16:24. Din sufletul lui se desprind calde nuanţe sufleteşti în spiritualitate aleas, cari îsi trădează comorile prin bunătatea privirii adânci, prin muzicalitatea vocii, prin poezia şi grija expresiei totdeaina judecată şi cu miez.
O asemenea stare sufletească cultivă chiar şi roada luminii care se manifestă:"în orice bunătate , în neprihănire şi adevăr" Ef. 5:9 Calitatea aceasta e foarte aleasă dar şi foarte rară. Viaţa noastră e plină de întorsături, de schimbări şi de contra-dictorii.
Dar prin bunătate o putem modela .
Prin astfel de virtuţi împărăţia lui Dumnezeu ar prospera mai mult pe pământ, pentrucă ea este un regat al bunătăţii Lui. În această împărăţie oamenii trăiesc ca fii ai unui tată şi ca fraţi.Cruzimea, ura şi exploatarea reciprocă sunt învinse de prietenie şiserviciul de desăvârşit altruism al dragostei
Domnul Isus, deşi n-a lăsat ca învăţătorul Legii să-L numească bun, totuşi a mers până acolo cu bunătatea în predica de pe munte că a spus: "Iubiţi chiar şi pe vrăjmaşii voştri"Matei 5: 44
Iubite cititor, te-ai gândit vreodată că în sufletul tău se ascund comori atât de dumnezeieşti, ce le poţi nutri şi tu-_Dacă totuşi te veyi sărac în ele îndrăzneşte şi dute la Izvorul bunutăţii Harului ce curge din Golgota, acolo vei primi izvoare nesecateîn sufletul tău, pe care le vor savura şi alţii.
Ştiu că te vezi slab dar cântă împreună cu mine din inimă, cu ochii scăldaşi în lacrimi privind spre culmile Calvarului unde Dumnezeu împarte acest har.
"Nu-i în mine bunătate,
N-am putere îndeajuns
Fă-mă sfânt te rog eu ,Doamne
În numele lui Isus...,"
Publicat în Indrumătorul Creştin din 1 februarie 1947.
M A X I M E
Fapta bună e o gândire a lui Dumnezei înfăptuită de oameni. Ignatus
Cea mai nobilă întrebare din lume este aceasta:"Aici ce bine pot face?"
Franklin
Publicate în Indrumătorul Creştin din 1-15 August 1947
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu