Acesta e un text foarte scurt, dar plin de însemnătate! Cuvintele sunt puţine, dar gândurile exprimate sunt multe. Să medităm puţin asupra acestor cuvinte.
Întrebarea pusă de Domnul Isus lui Petru a fost dacă Îl iubeşte.Nu dacă iubeşte Împărăţia lui Dumnezeu sau poporul lui Dumnezeu, ci dacă Îl iubeşte pe El. Nu îl mustră că nu a fost atent la avertismentul dat, că s-a încrezut prea mult în sine şi a căzut! Nu îl întreabă:" Crezi tu în învăţăturile Mele, sau crezi tu că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu?" Nu! Aceste probleme nu sunt în discuţie! Întrebarea e " ...Mă iubeşti?" Întrebarea nu e "Simone Te-ai pocăit?"Pocăinţa e un lucru foarte mare şi necesar, dar e mai bine să te uiţi la dragustea lui Petru, pentru că dacă Petru îl iubeşte pe Învăţătorul său, desigur că el se va şi pocăi şi-i va părea rău că L-asupărat. De aceea Domnul Isus l-a întrebat "Mă iubeşti?"Să învăţăm de aici că dragostea e cel mai important lucru! (1 Cor.13:13)
Faptul că întrebarea a fost repetată de trei ori, arată că dragostea e importantă în primul rând, al doilea rând şi al treilea rând.De trei ori s-a lepădat Petru de Domnul Isus, de trei ori trebuie să facă mărturisire de dragostea pentru El!
Observaţi e pusî de Domnul Isus şi El o repetă până Petru se supără. Câteodată e bine ca copiii Domnului să fie mângăiaţi, dar câteodată e nevoie să fie şi supăraţi! Nu întotdeauna hrana gustoasă face bine, mai trebuie şi medicină amară, căci e mai bine să te superi azi şi să fi credincos mâine, decât invers, să fii mângăiat azi şi înşelat mâine.
*
* *
Meditând aspra acestui text, putem observa în primul rând că dragostea faţă de Domnul Isus poate lipsi câteodată din inimile noastre. Grozav , dar adevărat! Din inimile noastre lipseşte câteodată dragostea pentru Domnul Isus. Manifestările noastre exterioare pot împiedeca pe semenul nostru de a pune această întrebare, dar nu-l pot împiedeca pe cel ce cunoaşte totul, căci nici o formă exterioară nu poate înlocui dragostea pentru Hristos. Noi venim în biserică, ne rugăm, cântăm şi dăruim, dar nu fac aceasta mii de oameni şi totuşi ei nu iubesc pe Isus. Formele şi ceremoniile nu sunt dovada dragostei pentru Isus. Nici faptul că ocupi un loc de seamă în biserică nu e dovada dragostei pentru Isus. Petru era un apostol şi nu unul dintre cei mai neînsemnaţi. Era chiar şeful lor! Şi totuşi a fost necesar ca Domnul Isus să-l întrebe: " Mă iubeşti?" Să nu uităm că a fost şi un apostol n-a iubit pe D-l Isus , ba l-a şi vândut!
Nici faptul că ai avut părtăşie mare cu Domnul, nu e suficientă dovadă a dragostei pentru Isus. Petru, Iacov şi Ioan au fost intimii Domnului Isus la schimbarea la faţă, în grădina Gheţimani,şi totuşi întrebarea a trebuit să fie pusă: "Mă iubeşti?"
Nici zelul fierbinte nu ne scuteşte de această întrebare. Petru era foarte zelos. El a zis lui Isus: "Doamne porunceşte-mi să vin la Tine pe apă". În capitolul acesta îl găsim că tot el e primul care sare în apă şi aleargă la Domnul Isus. Şi totuşi întrebarea i se pune: " Mă iubeşti?" Deci noi putem fi cei mai zeloşi, cei mai credincioşi, cei mai intimi cu Domnul Isus, ocupînd locuri de frunte în biserică şi făcând toate formele de închinăciune, şi totuşi nu scăpăm de aceasă întrebare din partea Domnului Isus.
*
* *
Al doilea fapt ce rezultă din acest text, este că, noi trebuie să iubim pe Domnul Isus, căci altfel totul e zadarnic. E împosibil să fii un urmaş a lui Hristos, dacă nu-L iubeşti pe El. Aşa cum viaţa e imposibilă fără inimă, aşa şi viaţa de credincios e imposibilă fără Hristos.Evanghelia fără Hristos e fără valoare! Biblia fără Hristos e o carte goală! Tot ce avem noi, avem prin El! Tot ce am primit: iertarea, mântuirea etc, am primit prin El! Tot ce facem în biserică fără El nu are nici o valoare.
*
* *
Al treilea adevăr pe care îl învăţăm din acest text, e că noi trebuie să iubim pe Domnul Isus, pentru că altfel nu putem păstori turma Lui. Petru e chemat să fie păstor "Paşte oile Mele" . Dar pentru un adevărat păstor prima calificare e dragostea pentru Domnul Isus. Pentru a-i încredinţa turma Sa, Domnul Isus nu l-a întrebat pe Petru nici de cunoştiinţele sale teologice, nici de diploma de absolvire, ci de dragostea pentru E! Pentru că dacă noi nu iubim pe Domnul, nu iubim nici turma Lui. Mai bine o turmă fără păstor, decât cu un păstor care nu iubeşte pe Domnul cu toată ardosrea sufletului săi! Acest lucru e adevărat pentru toţi credincioşii. Dacă ei nu iubesc pe Domnul Isus mai mult ca toţi ceilalţi, ei nu pot face nimic pentru El. De ce? Pentru că ei nu pot suferi pentru Domnul Isus dacă nu-l iubesc. Istoria ne spune că Petru ar fi fost răstignit cu capul în jos pe cruce pentru Domnul Isus. Dacă el nu ar fi iubit îndeajuns pe Domnul Isus, nu ar fi fost în stare să moară în acest fel pentru El. Pentru că ei nu pot merge până la capăt pe drumul credinţei, dacă nu îl iubesc pe Domnul Isus din toată inima lor. Oamenii se despart uşor de ce cred, dar nu se despart de ce iubesc. Dragostea e marea forţă de inspiraţie. Multe lucruri în viaţa credinciosului ar fi imposibile dacă i-ar lipsi dragostea. Credinciosul ajunge în faţa anumitor probleme unde raţiunea, înţelepciunea şi prudenţa îl sfătuiesc să se oprească , căci e imposibil de mers înainte, dar dragostea, puterea dragostei, înlătură totul din cale, surpă orice ziduri şi mână în mână cu credinţa merge înainte biruitoare. Dacă credinţa mută munţii, dragostea face punte peste văile de netrecut, şi totul e posibil pentru cei ce iubesc pe Hristos. Ochii dragostei privesc la Hristos, până chipul Lui va lua fiinţă în noi.
Domnul să ne ajute să auzim şi noi întrebarea pusă de El lui Petru, şi să dăm răspunsul cel mai sincer şi cel mai adevărat, aşa cum l-a dat şi Petru,
Postată în "Îndrumătorul Creştin Baptist"din sept.-oct. 1966
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu