Sărbătoarea mulţumirii pentru roadele câmpului o aflăm şi în sărbătoarea roadelor sau a culesului recoltei Ea este pentru credincioşii Domnului nu numai un prilej de deosebite bucurii, dar mai ales un binecuvântat prilej de mulţumire către Dumnezeu pentru toate darurile primite din roadele pământului. Casă putem înţelege mai bine acest mare adevăr al datoriei sfinte pe care fiecare credincios o are de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite din strângerea roadelor pământului este necesar să ne facem o câtuşi de mică imagine a anotimpului de toamnă
Încercaţi vă rog săvă imaginaţi forfota care domneşte în aceste zile binecuvântate de toamnă pe ogoarele patriei noastre scumpe, când de dimineaţa şi până seara, oamenii harnici ai cooperativelor agricole de producţie nu contenesc să adune roadele câmpului, Astfel, în timp ce hambarele silozurilor sunt deja pline cu grâul care a fost secerat şi treierat, din care urmează să se facă pâinea cea de toate zilele , culesul porumbului este în toi pretutindeni pe întinsele ogoare ale ţării. De altă parte pieţele comunelor şi oraşelor patriei noastre sunt pline cu cele mai frumoase fructe: mere, pere, gutui şi altele şi cu zarzavaturi şi legumede tot felul şi astfel fiacare din noi ne înfruptăm din recolta deosebit de binecuvântată pe care ne-a dat-o pământul. Pretutindeni harnicii agricultori şi neobosiţii grădinari adună roadele şi bunurile ceau rezultat din hărnicia muncii lor.
Dar oare toate aceste daruri bogate izvorâte din rodul pământului nu ne vorbesc şi despre datoria sfântă de a mulţumi lui Dumnezeu pentru ele? Ascultaţi, vă rog, cât de minunat ne arată omul lui Dumnezeu, psalmistul, lucrarea pe care Domnul o face pentru ca noi să ne bucurăm de bogăţia roedelor câmpului: "Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îi umpli cu bogăţii şi de râuri dumnezeieşti, pline cu apă, Tu le dai grâu pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îi moi cu ploaia, şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale şi paşii tăi varsă belşugul" (Ps. 65: 9-11)
Ca şi copii şi credincioşi ai lui Dumnezeu avem datoria sfântă de a-i mulţumi pentru toate aceste binecuvântăripe care în nemărginita Sa grijă părintească ni le dă şi prin roadele pământului. Înfruptându-ne din ele şi fiind conştienţi că ele sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi, nu putem decât să ne ridicăm glasurile împreună cu psalmistul şi să spunem: "Ridicaţi-vă mâinile şi binecuvântaţi pe Domnul" (Ps. 134:2) sau "Binecuvintează suflete pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui" (Ps.103:2). Aceste cuvinte ale psalmistului pot fi rostite şi de noi ca o adevărată odă a mulţumirii către Dumnezeu, Tatăl nostru, atât de către fraţii şi surorile noastre de pe plaiurile mănoase ale Banatului cât şi de cei de pe câmpiile Moldovei sau de cei depe culmile veryişi pline de farmec ale Sucevei. La fel, ele pot fi rodtite din toată inima şi de către fraţii şi surorile care se află în podişul Transilvaniei, ca şi de către cei care locuiesc în vechea Dobroge. Cu toţii să ne ridicăm glasurile în faţa Tronului Ceresc de unde izvoreşte binecuvântarea şi plini de recunoştiinţă şă rostim rugăciunea mulţumirii zicând : "Binecuvintează, suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt!" (Ps. 103:1)
Ce minunat ne învaţă Cuvântul Domnului de a nu uita nici una din binefacerile Sale, îndemnându-ne ca pentru toate să-I mulţumim cu recunoştiinţă. Şi totuşi, câte binefaceri nu ne-a făcut nouă Domnul, pentru care noi am uitat să-I mulţumim? De fapt, noi obişnuim sa-I mulţumim lui Dumnezeu doar pentru darurile cele mari şi învederate, pe care le primim din mâna Lui, uitând că pe lângă toate acestea mai sunt atâtea şi atâtea binecuvântări pe care Dumnezeu le revarsă în fiecare zi în viaţa noastră.
În fiecare zi, noi şi copiii noştri. precum şi familiile noastre ne hrănim din ceea ce ne dă pământul si ne întreţinem în felul acesta viaţa. Faptul că avem din belşug hrana cea de toate zilele nu este oare un motiv ca să ne facă să fim mulţumitori Domnului? Şi oare pentru stropii de ploaie şi pentru razele de soare care au udat şi încălzit pământul ca să dea roade, nu trebuie să-I mulţumim? Pentru sănătatea pe care o avem ca să putem munci cu hărnicie şi pentru viaţa pe care posibilitatea să o trăim în linişte şi în pace, nu trebuie să-I mulţumim? Pentru părinţi, pentru copii şi pentru familiile noastre nu trebuie să fim mulţumitori Domnului? Şi oare nu mai sunt şi alte motive pentru care trebuie să-I fim mulţumitori Domnului? Poate până nu de mult stăteai înghesuit undeva într-o cămăruţă, iar acum te-ai mutat într-un apartament nou, spaţios curat şi sănătos. Nu este oare şi acesta un prilej minunat de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru purtarea de grijă ce o are faţă de noi? Sau poate anul acesta ai avut bucuria ca în familie, Dumnezeu să-ţi dăruiască un copilaş. Nu este şi acesta un motiv în plus de a mulţumi Domnului? Fără îndoială că da!
De aceea, să folosim prilejul de a ridica glasurile noastre către El, Cel Atotputernic pentru a-I mulţumi din tot sufletul, împreună cu psalmistul pentru toate binefacerile Sale, neuitând nici unul din ele! Şi aceasta cu atât mai mult cu cât actul acesta al mulţumirii îşi are frumuseţea sa deosebită.
Ştiţi ce este mulţumirea? Nimic altceva decât expresia cea mai profundă a recunoştinţei faţă de cel ce ţi-a făcut un bine. De fapt, atunci când ţi se dă o satisfacţie, când cineva îţi face un bine, când ai o stare de îmbelşugare, toate acestea îţi produc o stare lăuntrică deosebită, din care izvoreşte sentimentul de recunoştiinţă. Şi când cineva are o asemenea stare, din ea trebuie să răsară mulţumirea, iar nimic altceva nu este mai frumos şi mai nobil pentru un om decât a fi mulţumitor pentru binele ce i s-a făcut!
Este neîndoielnic faptul că mulţumirea izvoreşte din sentimentul de profundă recunoştinţă faţă de cel care, într-un fel sau altul ţi-a produs un bine sau o bucurie. Trebuie însă să recunoaştem aă acest sentiment poate fi asemănat cu o floare foarte rară. De aceea, atunci când avem ocazia să-l întâlnim la anumite persoane nu putem decât să ne bucurăm din toată inima pentru faptul acesta.
Să nu uităm însă că mulţumirea faţă de binele făcut, crează posibilitatea primirii altor daruri şi binecuvântări. Noi avem un proverb, izvorât din înţelepciunea poporului nostru, care exprimă cât se poate de limpede acest adevăr precizând că " Nemulţumitului i se ia darul". Ceea ce înseamnă că celui care este mulţumitor, i se înmulţeşte binecuvântarea. Iată de ce noi trebuie să fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le primim din partea Sa, printre care sunt şi roadele câmpului.
ŢUNEA IOACHIM
(Publicat în Îndrumătorul Creştin Baptist din sept.-oct. 1966)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu