Beţia şi alcolismul

Beţia este abuzul cu voia de băuturi alcolice, numai din plăcere, până la suspendarea volentă a uzului raţiunii, cu neputinţa imediată de a-l redobândi.
Beţia este de două feluri: d e p i n ă  şi  n e d e p l i n ă. Beţia este deplină când ne pierdem cu totul uzul raţiunii, ea este nedeplină, când produce numai o întunecare a raţiunii şi o slăbire a controlului asupra puterilor sufleteşti.

 a) Semnele beţiei depline sunt:

1. a nu putea deosebi binele de rău;
2. a nu ne aminti de cele zise şişi făcute în stare de beţie;
3. a face lucruri neobişnuite, lipsite de pudoare, pe care treji nu le putem face.

  b) Semnele beţiei nedepline sunt:

1. împiedecarea limbii;
2. vederea obiectelor în dublu şi părerea că ele se mişcă;
3. clătinarea pe picioare, şi altele dar fără pierderea uzului raţiunii.

Beţia deplină este păcat de moarte, precum spune Ap.Pavel: "Nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii... nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu" (1 Cor. 6:10)
Beţia nedeplină este în sine un păcat uşor; poate deveni însă, un păcat de moarte: din pricina scandalului provocat, a pagubei cauzate familiei sau sănătăţii şi a supărăriice s-ar putea cauya soţiei, copiilor etc.

Păcatele săvârşite în timpul beţiei se impută numai dacă se prevăd. Ofensele şi ănjurăturile se impută,  afară de cele făcute la adresa lui Dumnezeu, care nu trebuie lezatnici în mod material. Nu se ămputăpăcatele facute în timpul beţiei depline, avându-se în vedere starea inconştientă a săvârşitorului. Beţia însă i se împută ca păcat grav.
Este deci , păcat greu a ne lua la întrecere cu cineva la golirea paharelor, prevăzând, că se va îmbăta greu , a-i turna mai des în pahare, prevăyând acelaş rezultat şi a-l îndemna şi a-l sili să bea, expunându-l la îmbătare, chiar dacă am face aceasta din motive de politeţă.
Deprinderea de a bea des băuturi alcolice chiar până la beţie duce la contractarea unei pofte permanente de a bea.  Alcolic se numeşte omul dedat cu totul beţiei.

Alcolismul produce rele destul de mari. Prea multă băutură ruinează corpul, după cum prea multă apă devastează moara, iar prea multă ploaie, distruge ogoarele.
Beţia are un caracter insaţiabil."Vinul însuşi împinge la consumare - spune Vasile cel Mare - în loc de a potoli setea, face să apară în chip necesar o serie nouă. Vinul arde pe beţiv şi-l provoacă să bea tot mai mult"; "dar continuitatea plăcerii toceşte senzaţia".
Vasile cel Mare face următorul portret al beţivului: "Ochii beţivului sunt livizi,   pielea feţei decolorată, respiraţia greoaie, limba încărcată, vorba încărcată, picioarele şovăie ca cele ale copiilor".
Beţia are urmări morale dezastruoase:
  - curajosul devine laş;
  - omul cast neruşinat;
  - omul dreptăţii şi cu bun simţ devine om al nedreptăţii şi lipsit de bun simţ.
Beţivul devine iritabil, certăreţ, schimbător de impresii, îi plac minciunile, lauda, strigă, face scandal, etc.
Nici organismul fizic nu se resimte mai puţin. După beţie capul devine greu,  beţivul devine somnoros, cu ochii împăienjeniţi, cu gâtul uscat şi ars. Care organism oricât de robust ar putea rezista în repetarea beţiei cu astfel de urmări?
Vasile cel Mare consideră pe beţivi mai de plâns decât naufragiaţii, căci pe când aceştia pot învinui marea, vântul şi alte imprejurări, beţivii nu au dreptul să arunce vina pe altcineva. De aceea , Vasile cel Mare numeşte beţia o "băutură a nebuniei"," concurs în care prezidează diavolul şi al cărui premiu este p ă c a t u l".
Alcolismul nu numai că slăbeşte forţele fizice, dar aduce boli grele ca: paralizia, tuberculoza,, afecşiuni ale stomacului, dilirium, tremens, pneumonie, erizipel, etc. Mulţi beţivi mor în case de alienaţi. "Prin nesaţiu mulţi au pierit" zice cu drept cuvânt Sirah(37:34). Ea atacă îndeosebi puterile intelectuale, întunecînd mintea, slăbind memoria, stingând afecţiunile nobile şi generoase şi sporind înclinările rele.
Într-un cuvânt , beţia degradează pe om sub nivelul animalului. Beţivul se tăvăleşte ca un animal murdar în noroi, vorbeşte ca un nebun şi devine râsul copiilor. Pierde într-o singură zi ce câştigă într-o săptămână.
                                    În concluzie
Îmbuibarea şi beţia, departe de a fi păcate uşoare şi inofensive, cum le socotesc unii, sunt prin urmările lor, păcate grave, atît pentru individ cât şi pentru obşte.

                                                      SFATURI BIBLICE
" Domnul a vorbit lui Aron şi i-a zis: "Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băuturi îmbătătoare". Lev.10:8,9
"Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu, şi nu sunteţi ai voştri înşivă? 1Cor.6:19
                                                                                &
"  A pune alcool în corpul omenesc, e ca şi cum ai pune nisip într-un nectar".
                                                                                     Edison

Publicat  în " Îndrumătorul Creştin Baptist"  din ianuarie 1956 - Pagina antialcolică