F e m e i e !...

Sublimă ţi-e menirea şi rolul tău femeie,

Sublimă ţi-e chemarea, pe care Dumnezeu,

Ţi-a dat-o când în suflet, a dragostei scânteie,

Ţi-aprinse'ntâia oară, din Sfântul Duh al Său.

De veacuri tot aceeaşi, iubire şi durere

Ţi-e partea ta să legeni în sânu-ţi ne'ncetat,

De veacuri, cu aceeaşi sublimă mângăiere,

Alungi îndurerarea din sufletu'ntristat.

Femeie!...

Fii duioasă, trăieşte şi lucrează,

Cu dragoste de Domnul, făcând în viaţa ta,

Făclia luminoasă, ce lumea luminează.

Când,  Domnul e lumina, ce-ţi dă puterea Sa.

Ascultă ca Maria, a Domnului chemare,

Lucrează ca Tabita, în lucrul tău cu spor,

Fii pentru toţi din juru-ţi o binecuvântare,

Aceasta ţi-e chemarea...

F ă  b i n e  t u t u r o r!

                          Sanda Moinaru

Publicată în " Îndrumătorul Creştin Baptist " din februarie 1950