I N A U G U R A R E

Frumoasa zi de 8 iunie 1956 a prilejuit bisericii din Tulca-Oradea, cea mai mare bucurie  de la existenţa ei de mai bine de 60 de ani, când şi-a pus primele aşezări în casa lui Mangrău Teodor care i-a oferit ospitalitatea de a-şi pune bazele începutului.

În această zi de dulce iunie după îndelungate aşteptări în dragoste pentru lucrarea Domnului şi cu credinţa ce şi-a cules roadele răbdării, fraţii tulcani deschid porţile şi uşile celui mai frumos edificiu de rugăciune, ridicat până aici în ţara noastră, a primit pe fraţii şi surorile de aceiaşi credinţă în Domnul Isus, veniţi la marea lor sărbatoare.

Ce minunat a răsunat printre cântece "Al rugii ceas ce dulce-mi eşti" în acel al nouălea ceas al primei dimineti în noua "Casa de rugăciune" curată ca un vas de cristal şi ornamentată cu măiestrie de mâna iscusită a unor fraţi din sânul ei.

A sunat frumos cântarea "Cât de mândră-i Casa Domnului..."  din gurile atâtor fraţi şi surori care în acest ceas nu conteneau a veni până s-a umplut sala la refuz atât la parter cât şi la balcoanele ce-şi încercară prima dată rezistenţa.

Aş fi dorit să reţin de data aceasta primele cuvinte de rugăciune, primele expresi ale inimii , primele cuvinte de mulţumire şi slăvire ale celui ce s-a rugat, şi să le păstrez ecoul, dar mi-au scăpat.

Bătrânului pionier al Evangheliei de pe acele meleaguri Vicaş Mihai i se dă conducerea înălţătoarei ore de rugăciune, care cu lacrimi de bucurie în ochi îşi ascultă ecoul cuvintelor profunde şi răspicate în timp ce citeşte Cuvântul Domnului ca un psalm de rugăciune inspirat din textul din Geneza 28: 10-22, din care pronunţă pentru însufleţirea asistenţei în rugăciune cuvintele:" Cu adevărat Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.. Aici este Casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!"

...............................................................................................

Programul se desfăşoară sub conducerea lui Nicolae Covaci, păstorul bisericii din Oradea şi vicepreşedinte al Comunităţii, începe cu imnul coral "Doamne mare Te slăvim" însufleţind întreaga asistenţă.

Corul bisericii locale intoneză imnul  "O Doamne bun!"

Se dă citire textului care începe cu înălţătorul Psalm 84 ale cărui cuvinte produce ecou înălţător în toate inimile:

"Cât de plăcute sânt locaşurile Tale, Doamne... Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului.

Ah ! altarele Tale Doamne...

Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta!"...

Se completează cu textul din Epistola către Evrei Cap. 3:1-6 din care se subliniază de către vorbitor ca subiect al celebrării cuvintele:" Casa lui Dumnezeu suntem noi!"...

După rugăciunea de cerere rostită de fratele Craioveanu Vichente vicepreşedintele comunităţii de Timişoara, urmează melodii înălţătoare intonate de fanfară şi cor.

Fratele Bora Ion pastorul bisericii facând o scurtă dare de seamă asupra lucrării de construire arată că lucrarea începută la 2 oct. 1954 cu braţele fraţilor în mod voluntar se încunună azi cu inaugurarea Casei de Rugăciune a cărei interior e deja gata şi accesibil serviciilor cultice.
Fratele îndreaptă privirile fraţilor în semn de multumire spre cuvintele ce ornamentauviu pe peretele dintre cei doi stâlpi de podoabă deasupra baptisterului:"PÎNĂ AICI NE-A AJUTAT DOMNUL"  1 Sam.7:12
A urmat rostirea primei predici de către semnatarul acestor rânduri care referindu-se la textul citit şi-a arătat în mod demonstrativ gândul înalt şi sfânt cuprins în cuvintele din Evrei 3:6 " Casa Lui suntem noi"  .. la ce înălţime trebuie să se ridice biserica lui Hristos ca să poată păstra până la sfârşit încrederea nezguduită ca fraţii sfinţi care au parte de "chemarea cerească" să-şi aţintească" privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturişirii noastre adică Isus.
 ............................................................................................................

Predica următoare este rostită de fratele profesor I.R. Socaciu, care referindu-se deasemenea la textul citit, reia subiectul arătând ascultătorilor şi mai cu seamă bisericii locale că rămânerea în "Casa lui Dumnezeu" care trebuie să fim noi, e condiţionată de o inimă curată, căci apostolul care ne-a vorbit în textul citit continuă să ne atragă atenţiunea mai sus astfel:"Luaţi seama dar fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.."
Înainte de încheierea programului de dimineaţă fr. Vicaş Teodor, preşedintele Uniunii, face comunicări fraţilor exprimându-şi bucurie ce a simţit-o la serbarea de închiderea anului şcolar 1955-1956 la Seminar, ce s-a sărbătorit în ziua de 27 mai la Bucureşti, de unde vine însoţit de fratele redactor.
Aduce frăţietăţii salutări de pretutindeni şi mai cu seamă a fraţilor delegaţi care au plecat la Congresul fraţilor baptişti din Germania  fr.Bălgrădeanu C. şi Gh. Teutsch, de care s-a despărţit la plecare în ziua de 29 mai a.c.
Îşi exprimă bucuria ce o simte participând la o serbare atât de frumoasă, când cultul nostru exprimă prin noul edificiu ce se inaugurează de fraţii din Tulca, libertatea garantată de statul democrat-popular, în exercitarea cultului nostru.
Rugăciunea de inchidere a fost rostită de fr.Gheorghe Dumitru, păstorul bisericii din Tăuţ-Oradea iar "Benedicţia" de fr.I.R.Socaciu
Corurile participante, unite sub conducerea vechiului dirijor Ţăran Florian din Girişul Negru, intonează măreţul imn: "Mărire Tie Isuse".


...........................................................................................................
Publicat în "Îndrumătorul Creştin Baptist" din Iulie 1956