Să-L imităm sau să-L primim pe Hristos?

Din experienţa vieţii noastre spirituale am putut vedea că prosperitatea ei nu este asigurată în mod treptat prin eforturi şi sforţări ca şi în viaţa obişnuită. Eforturile ne ajută să ne dăm destul de bine seama asupra lucrurilor întreprinse de noi şi a controlului de sine. De pildă un alergător la sporturi, a cărui scop este să ia "Cupa alergării",  el caută cu tot dinadinsul prin exerciţii ca şi prin deosebite reguli pe care le păzeşte să câştige premiul.

Tot aşa un om de răspundere va supraveghea treburile lui cu cea mai mare grijă: dar această supreveghere de sine, prin ea însăşi nu ne aduce biruintă în viaţa spirituală.

Să nu înţelegem greşit. Aici e vorba de o luptă şi chiar de o luptă serioasă împotriva puterii păcatului. Dar ca să te lupţi împotriva păcatului din inimă, aceasta ne arată lipsa de încredere în prezenţa lui Hristos din noi. Această necredinţă în lunga alergare ne aduce faliment în viaţa spirituală. Atunci ce ar trebui să fac ca să am viaţă biruitoare? Mulţi din noi au încercat să-L imite pe Mântuitorul şi aceasta pentru mulţi ar însemna:

                                             Calea aleasă

Pentru omul firesc ea se prezintă foarte atractivă, bună şi dreaptă de aceia a-L imita pe Hristos înseamnă idealul.

Dar se poate aceasta? Voi încerca a mă sili vorbind adevărul şi trăind felul cum a trăit Hristos. Nimeni niciodată n-a putut să imite pe Hristos. Aceasta nu se poate, încercările noastre personale oare nu ne învaţă aceasta cu prisosinţă?

A-L avea pe Hristos nu a-L imita Una dintre lucrările de bază a lumii în literatură este aşa numita carte"Imitarea lui Hristos"

Mulţi dintre noi o cunosc destul de bine, cu adevărat ea este o carte care i-a ajutat, dar nu ca să-l imite pe Hristos. Mi-aduc aminte de un mare criminal care a fost câştigat pentru Hristos prin această carte. Citeşte de la început şi până la sfârşit şi vei vedea cu mirare că întrânsa nu vei găsi nimic despre felul cum să-l imiţi pe Hristos. Ea este plină de sfaturi folositoare, de meditaţii, de rugăciuni şi îndemnuri. Cu mult mai mult i s-ar potrivi titlul "Apropierea de Hristos".

                                         Hristos viaţa noastră 

Domnul Isus este mai mult decât un exemplu. El este viaţa noastră. Unii au mers atât de departe în această privinţă încât au zis: "Ideia de a-L imita pe Domnul Isus este o mistificare a Diavolului". Într-adevăr ei au mare dreptate în această puternică afirmare cu toate că nici un rău, ci numai lucruri bune ies din această încercare de a imita pe Hristos, totuşi în mod sigur ultimul rezultat este falimentul. Binele este întotdeauna duşmănos împotriva mai binelui. Noi ştim câtă înfrânare şi desnădejde avem atunci când încercăm să-i imităm pe oamenii sfinţi care au trăit printre noi şi a căror prietenie ne era de preţ, dar cu cât mai greu este faptul când este vorba să-l imităm pe însuşi Domnul Isus?...

Imitaţia în lumina Bibliei. În privinţa aceasta ne ajută părerile omeneşti? Nu, să vedem mai degrabă ce zice Biblia cu privire la aceste lucruri? În acestă privinţă n-au nici un sprijin acei care vor să găsească ceva sprijin în Biblie: din contră ei se simt foarte loviţi pentrucă nicăieri în Noul Testament nu sunt învăţaţi ca prin sforţarea personală să ajungă, să devină asemenea lui Hristos. Nu-i aceasta îngrijorător? Cea mai apropiată ideie pe care o găsim noi e în Romani 8:29"Căci pe aceia pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea Chipului Fiului Său". Dar aici nu este nicidecum vorba de sforţarea omenescă, ca să ajungă la asemănarea Chipului slăvit al Fiului lui Dumnezeu, ci este vorba de hotărârile din veşnicii care fac parte din planurile lui Dumnezeu. În acest scop, Duhul Sfânt lucrează, ne sfiinţeşte, ne desăvârşeşte, se roagă pentru noi cu suspine negrăite, până ne va aduce la înălţimea staturii lui Hristos. Referitor la lucrul acesta Domnul Isus a zis: "Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez". Ioan 5:17
Duhul Sfânt ne atrage atenţia de faptul că Hristos trăieşte în noi şi că am devenit  templul Lui. "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt"... "Nu recunoaşteţi voi că Isus  Hristos este în voi?" 1Corinteni 6 : 19, 2Cor.13:5 Să lăsăm dar ca trăirea noastră exterioară să se arate ca o urmare firească a faptului că voia noastră şi voinţa lui Dumnezeu sunt unite. Viaţa noastră are un sens, o direcţie aceia a lui Dumnezeu, nu ca o sforţare  din afară cu tendinţă de imitare, ci ca o arătare dinlăuntru în afară a puterii, a prezenţei lui Dumnezeu care s-a pogorât în noi. Când scriptura  zice "iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu în Hristos" Efeseni 4:32, nu că aceasta ar fi o poruncă împotriva aceluia în care trăieşte Dumnezeu, acest îndemn din contră confirmă că prezenţa lui Dumnezeu în om îi dă un nou sens o noua manifestare faţă de aceia care îi greşesc.

                                              Hristos în inimile noastre
"Hristosa venit ca oile lui sa aibă viaţă şi s-o aibă din belşug"Ioan 10:10 El a venit să ne dea viaţa,sănătatea, puterea lăuntrică de care avem nevoie. El nu ni s-a prezentat ca un model de viată pe care să-L imităm cu sforţările noastre. Un om bolnav la un moment dat poate să încerce să-l imite pe cel sănătos, fie în mers, fie în vorbire, dar aceasta nu este decât înşelare de sine. Hristos aşteaptă să fie chemat personal în vieţile noastre - " Eu în ei", ca El să locuiască în noi ca puterea vieţii Lui să se manifeste printre noi. Ce lucru minunat este acesta!
Dacă D-L Isus este pentru cineva un exemplu vrednic de imitat el ajunge la desnădejde, la disperare; dar dacă D-l Isus a devenit viaţa, puterea, dinamul spiritual, ce fericire, ce bucurie într-o astfel de viaţă.
"Vom veni şi vom locui împreună cu el"Ioan 14:23
Această locuire a lui Dumnezeu  cu noi şi în noi este cu mult mai mult decât a avea pe Domnul în ajutor, sau de a primi din când în când putere de la D-l Isus. Apostolul Pavel făcând o socoteală totală asupra marilor privilegii, trage prin lumina Duhului Sfânt această concluzie minunată:"Pentrucă Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea". Fil. 2:13 Aceasta nu este o influenţă sau o sforţare a omului, aceasta este locuirea lui Dumnezeu în inima credinciosului.
Câteodată suntem gata de a lua în primire ceea ce ni se cuvine de la cineva, de ce nu am face acelas lucru îndemnându-i pe adevaraţii credincioşi să-L primească pe Hristos - moştenirea lor făgăduită. Iar acei care l-au primit pot spune ca apostolul"Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare." "Pentru mine a trăi este Hristos."
Fil.1:21," Hristos viaţa voastră ", "Hristos totul în toti" Trebuie să înţelegem ca Hristos 
este în inima oricărui credincios sincer care s-a întors la El. Totuşi El nu ne stăpâneşte în întregime câtă vreme nu suntem predaţi în întregime Lui, n-avem biruinţă deplină asupra păcatului cât timp mici păcate sunt ţinute ascunse în inimă.
Obişnuiesc, să le spun multora un exemplu în această privinţă. Aţi vrea să jucaţi fotbal cu renumitul jucător X? Da - foarte bine, imitaţi-l pe el. Noi nu putem face aceasta.Dar dacă v-aş înzestra cu toată puterea de care dispune X, aţi putea juca fotbal ca el? Nu, pentru că ne lipseşte dibăcia lui. Dar să zicem că dimpreună cu puterea lui aş putea să vă împart şi dibăcia lui, mentalitatea lui! Atunci da, răspund ei, am juca fotbal tot aşa de bine ca şi el. Tocmai aceasta doreşte Dumnezeu să dea ficărui copil al Său. El nu ne zice imitaţi-mă ci lasă-mă să vin în viaţa ta, să realizez în tine gândurile Mele, să lucrez prin tine lucrările mele . Astfel avem prin El voinţă , putere şi înfăptuire.

                                        A cunoaşte şi a trăi
Tu vei putea zice, la urma urmei  aici nu-i mare lucru, nu-i nimic nou. Hai să zicem - dar
ai trăit aceasta? Cel ce scrie aceste lucruri a citit toate aceste texte, le-a crezut şi chiar a vorbit deseori altora din ele. Totuşi a venit o zi când în mod sincer şi deschis  am privit asupra falimentelor mele , asupra multor păcate mici care au împăienjenit fiinţa mea . Atunci m-am decis să vin sincer cu ele la D-l Isus Mântuitorul meu, m-am aşezat pe genunchi şi m-am predat în întregime Lui. Mântuitorul meu a venit în inima mea ca Domn. Când m-am sculat de pe genunchi prin credinţă am luat ca garant ceia ce a spus El - adică faptul că a venit şi a umplut în întregime viaţa mea. Ce convingere simplă şi naturală. Ce asigurare deplină a prezenţei Lui minunată care mi-a umplut viaţa. Hristos numai este Cineva care locuieşte în slăvile cerului, sau Cineva care ne cercetează numai în momente grele, sau care ne ajută din când în când. El a venit şi a făcut locuinţă în inimă luând în primire fiinţa mea." In ziua aceia veţi cunoaşte că Eu sunt în voi" Ioan 14:20 .
Nimeni nu poate imita pe Hristos, dar fiecare poate să-L primească, să trăiască în legătură intimă cu El ca să ajungă la statura plinătăţii Lui. Acesta este secretul real şi constant al biruinţelor în viaţa spirituală. 

                                                                              Prel. de Marcu Nechifor

Publicat în Indrumătorul Creştin din octombrie 1949