Fiecare fiu a lui Dumnezeu este dator să ajungă spic viu în holda creştină; dator este să fie grâu pregătit pentru lăcaşurile deschise oricărui suflet în veşnica şi fericita împărăţie cerească. Creştinul ştie că în împărăţia cerească este împărăţia luminii, în care nu poate să fie necurăţie, minciună şi răutate, căci "ce împărtăşire are lumina cu întunericul?" 2 Cor. 6:14 Creştinul trebuie să stea toată viaţa la uşa inimii sale să nu dea voie păcatului să intre şi să lupte cu acest păcat, ce se târeşte spre inimă, ca un şarpe. Pentru aceia i s-a dăruit creştinului darul pocăinţii care se numeşte "al doilea botez", pentru că biruindu-şi păcatul, să spele, să cureţe şi să-şi albească nemuritorul suflet pentru viaţa veşnică, făcândul vrednic de părtăşie la bucuriile veşnice-i împărăţii a luminii. Viaţa pământească ni se dăruieşte fiecăruia ca să ne pregătim pentru viaţa veacului nesfârşit ce va să fie. Spicul trebuie să se coacă.
Alminteri_
Cunoaştem nestrămutatul cuvânt înfricoşat al Nepărtinitorului Veşnic Judecător: " La vremea secerişului voi zice secerătorilor: pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii". Mat.13: 30, 39. Această soartă înfricoşată a neghinii să nu fie a niciunuia dintre noi ! Ci să fie soarta noastră alta" Şi voi zice secerătorilor:Iar grâul strângeţi-l în grânarul Meu". Mat. 13:30. Dar şi mai departe să nu ne abatem privirea de la înfăţişarea toamnei.
A sosit toamna târzie.
Firea adoarme.
Dar noi ştim că firea nu moare, ci doarme iarna; iar după iarnă va sosi iarăşi primăvara! Căldura primăverii va topi gheaţa şi zăpada şi vor fugi pâraele cu această apă în râuri; râurile o vor purta în lacuri şi în mări. Iarăşi mama - pământul îţi va dezveli sânii şi din nou se va împodobi cu verdeaţă tânără de smarald. Mugurii se vor deschide pe pomi; şi fragede, lipicioase frunzuliţele tinere se vor scălda în razele soarelui de primăvară, se vor spăla în călduţa ploaie primăvăratică, păsările vor cânta iarăşi pe crengile verzi, cântecele lor răsunătoare. Şi dacă arşiţa secătuitoare a verii trecute n-a prăpădit în zilele uscăciunii rădăcinile pomilor roditori , iar frigul iernii n-a degerat trunchiurile şi ramurile acestor pomi - o, în primăvara timpurie, ei iarăşi se vor îmbrăca cu alba găteală a florilor lor asa cum în vremurile vechi fiecare liliac se gătea cu un văl alb ca zăpada...Şi în fiinţă e, renăscută , în frumuseţea ei reînoită, firea întreagă din nou cu bucurie va cânta vieţii o cântare de biruinţă.
Firea trăieşte şi va trăi!...
Fiecare dintre noi ştie că după toamna vieţii îl aşteaptă neînlăturata moarte. Trupul nostru neînsufleţit va fi încătuşat de frig, pământul va primi în braţele sale acest trup şi cu giulgiu său îl va acoperi. "Dar grăuntele de grâu când cade în pământ, dacă nu va muri, rămâne numai el iar dacă va muri aduce multă roadă", - grăieşte Domnul.
Nimeni dintre oameni nu moare când trupul lui fară suflare se coboară în pământ, de aceia, în graiul bisericesc mortul se numeşte "răposatul" adică adormitul pentrucă după cum fiecare creştin ştie, trupul său va şedea în pământ numai până în clipa aceia sfinţită, când la glasul trâmbiţei arhanghelului, sânul pământului, fundul marilor şi adâncul oceanelor vor da îndărăt ţărâna trupurilor omeneşti când vor învia cei morţi, pentru ca trupurile lor înviate, neputrede, preschimbate, libere de neputinţele şi de trebuinţele noastre, să se unească împreună cu sufletele lor cele fără de moarte şi niciodată muritoare, pentru viaţa cea veşnică.
Legea lui Hristos aceasta este: "Cel ce crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi."Ioan 11:25
"Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi" Ioan 6:40
Dacă arşita patimilor şi a răutăţilor omeneşti nu va usca sufletul în calea lui pământească spre, viaţa fericirii veşnice; dacă răceala şi nepăsarea la lucrul mântuirii nu va duce sufletul la pieirea veşnică - o, va fi primăvară pentru fiacare suflet de om, care s-a întrecut cu sufletul dincolo, în toată frumuseţea ei. Nu se va asemăna cu aceasta veşnică şi nepieritoare frumuseţe a curatului suflet omenesc; nici albastrul mării, nici azurul cerului, nici aurul soarelui, niciuna din frumuseţile firii înconjurătoare.
O, numai că trebuie să ne facem vrednici de această fericire. Pentru aceia ni s-au dat fiecăruia câteva zecimi de ani de viaţă pământească, ca să dobândim prin ei această fericire."Cugetati la cele de sus" ne îndeamnă şi ne învaţă apostolul Pavel, Col.3:2
În viaţa voastră nu vă coborâţi sufleteasca voastră privire de pe înălţimea preafrumosului Ierusalim Ceresc, care este locul veşnicei noastre aşezări. Fie gândul veşnicei noastre mântuiri cel dintâi în şirul celorlalte gânduri ale noastre, grija de suflet să fie în fruntea tuturor celorlalte griji, şi truda pentru cea mai mare însărcinare pământească - pentru mântuirea veşnică a sufletului nostru , - să fie truda întregii a fiecăruia dintre noi. Să ne pregătim pentru primăvara cea veşnică, a vieţii aceleia, care nu va cunoaşte sfârşitul !
Scumpi bătrâni, nu uitaţi niciodată cuvintele lui Hristos: că la Stăpânul ceresc şi cel care a sosit la El în al unsprezecelea ceas, cel din urmă al vieţii sale, va primi aceieşi plată ca cel sosit mai devreme.
Dragi copii, păstraţi-vă cât mai lungă vreme, siliţi-vă toată viaţa să vă păstraţi curăţenia sufletului şi nevinovăţia inimii, limpezimea credinţei nemăcinată de îndoieli.
Şi voi toţi iubiţi soţi; fraţi şi surori, până la suflarea voastră de pe urmă şă vieţuiţi în credinţă neclintită cu dragoste fierbinte către Dumnezeu şi între voi înşişi cu nădejde tare în îndurarea Tatălui Ceresc.
Şi precum noi toti ne-am adunat aici ca o singură familie casă preamărim pe Domnul cel înviat, în Biserica Lui, tot aşa Domnul să ne învrednicească pe toti de veşnica bucurie a vieţuirii cu El ca într-o singură familie, în veşnicele Sale lăcaşuri cereşti, unde nu va mai fi nici toamnă, nici iarnă, nici durere, nici suspin ci o viaţă fără sfârşit.
( Cuvântarea rostită de Mitropolitul Nicolae KrutiţîKi din Moscova. Din Jurnalul Moscovscoi Patriarhii Nr. 11/1944)
Publicat in Indrumatorul Crestin Baptist din sept.-oct. 1952
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu